Haina îl face pe om

„S-a prezentat la „patru ace”,
Concursul îi părea luat,
Dar nu prea ştie cum se face
Că rău de tot „s-a înţepat”.”

Acum câteva luni am decis să merg cu trenul până acasă pentru câteva zile. Lucru pe care l-am mai făcut de N ori, însă de data aceasta avea să fie diferit şi nu la modul bun. Bilet aveam, însă nu cu loc. Distanța dintre Cluj-Dej e una mică, de aceea biletul îl poți cumpăra şi cu 5 minute înainte de plecarea trenului şi în 99% din cazuri trenul e aproape gol şi este loc. Exact aşa a fost şi în ziua în care am realizat că hainele chiar îl fac pe om şi nu e ok asta, nu e ok deloc. Am mers la gară, am cumpărat bilet, am ajuns în tren, trenul pe jumătate gol ca de obicei, aşa că am luat loc pe un scaun şi aşteptam să vină controlorul. Țin să menționez că eram îmbrăcat simplu. Blugi închişi la culoare, o bluză şi nişte tenişi. Haine „normale” a căror sumă nu depăşea 150 de lei şi pe care le purtăm 95% dintre noi într-o zi obişnuită. Nu ştiu dacă acei 5-6 oameni care mai erau în vagon au avut o zi proastă sau dacă ei se îmbracă doar în Gucci, însă mi-au aruncat nişte priviri de parcă eram ceva experiment scăpat din zona 51. Am ignorat asta, iar după vreo 10 minute apare şi controlorul care a făcut exact acelaşi lucru, ba mai mult, mi-a zis ca pe viitor să fiu îmbrăcat mai „adecvat” pentru că nu sunt în casă ci în public. La momentul respectiv simțeam că fierb de nervi, dar m-am abținut din a comenta fiindcă de mă certam cu el cel mai probabil eram dat jos din tren şi era ultimul lucru pe care mi-l doream. Am decis să las totul uitării şi să dau vina pe faptul că probabil a avut o zi proastă cum ni se întâmplă tuturor şi să trec peste.

După vreo 2 săptămâni am plecat iar acasă, însă de data aceasta purtam ceva mai elegant, mult mai elegant decât port eu de obicei. Pantaloni eleganți, pardesiu, cămaşă, pălărie, eşarfă, ținută a cărui preț era destul de ridicat. Arătam de parcă a vomitat dulapul de la „Bravo, ai stil!” pe mine. Aceeaşi poveste. Cumpăr bilet, urc în tren şi surpriză. Nu sunt locuri libere, aşa că stau în picioare şi încep să butonez telefonul. După vreo 10 minute apare şi controlorul, mă salută (lucrul care ultima dată a omis să îl facă) se uită pe bilet, vede că şi pe bilet scrie că nu am loc şi totuşi mă întreabă dacă nu doresc un loc deoarece poate să facă rost de unul. Nu eram singura persoană care nu avea loc, însă doar mie mi-a oferit unul. L-am refuzat şi am stat tot drumul până acasă şi m-am întrebat dacă are vreo legătură cu felul în care eram îmbrăcat şi am decis să nu-mi răspund pentru că e trist. Dacă am ajuns în punctul în care hainele contează mai mult decât omul în sine, e trist. 

Ar trebui să purtăm ce vrem şi ce ne place oricând fără a fi judecați de cei din jur. Hainele ar trebui să te facă să te simți bine şi să-ți ofere o oarecare încredere în tine nu să fie încă un motiv în plus pentru a fi judecat de ceilalți. 


„Never judge a stranger by his clothes”. – Zachary Taylor

Reclame